(din categoria) How to dress as a PhD ...

Black &white  is trending nu numai in noile colectii, dar si pe holurile universitatii, in special pe holurile PoliMi (Milano) si in special in data de 15 martie 2013 cand aceste trei dom'soare si-au prezentat teza de doctorat. In doar 20 de minute au trebuit cu gratie si stil sa prezinte munca de 3/4 ani; clar, explicit, sintetic astfel incat sa convinga o comisie de "mumii adormite" ca sunt 'zee best of zee best'.  Evident ca au reusit, doar sunt prietene cu mine, nu? ( ... cata modestie excesiva :) )

... (si) pentru a contrazice teoria ca soarecii de biblioteca (ca noi, doctorantii) se imbraca 'geekiesh', a se observa combinatiile alb-negru (MaxMara, Stefanel, Zara) + accesoriile vintage metalice si acel 5% rosu in orice combinatie.

Felicitari Moni, Damiana & Viky !!

Little doc.

PS: Ma pot considera si eu un mic accesoriu 'mega colorat' pe langa ele. 

Martisor ... things I miss ....

"Things I miss while in Italy" (or) "Things I miss out while still in Italy"

courtesy: http://www.style.com/accessories/shoes/manolo-blahnik/spring-2013/26

... si cum s-ar traduce asta in dulcele grai ardelenesc? In primul rand "mi dor" de un inceput de primavara cu ghiocei si frezii pe tarabe, si martisoare la toate colturile. Azi dimineata mi-am adus aminte de un martisor primit de la mama anul trecut, si inca il caut cu disperare sa mi-l infig in piept ... poate il voi gasi pana la miezul noptii. :)

Si apoi, partea a doua s-ar traduce:
Ioiiii, cat mult timp stau inchisa in casa de nici nu mi-am dat seama ca a trecut saptaman modei de la Milano. Trist,nu-i asa?  Nu ca as fi participat activ la acest eveniment fashion sau ne-ar fi invitat careva sa facem poze si sa postam pe blog (poate de aia am ratat evenimentul .....hihihi....). Deja suntem prea multi 'fashion-bloggeri' dupa cum zice si Bryan Boy, iar fenomenul este "expirat" / "finito"/ "over-trended" ... eu zic ii este numai frica de competitie. :)
Insa partea care o regret cel mai mult ca am ratat MilanoFashionWeek este expozitia Manolo Blahnik din Excelsior-Milano, cu preview-ul colectiei 2013. Rai3 ma instiinteaza (ce dragut din partea lor)  ca a fost moarte de om la preview, ca insusi Blahnik a fost acolo zicand ca ..." uraste noile tendinte de toc butucanos" ...ca "designerii din ziua de azi nu mai stiu aprecia subtilitatea, finetea si perfectiunea tocului-cui" ....si ca "ii plac femeile din sud(-ul Italiei) <<da morire>>" (adica pana la disperare, dand-o exemplu pe Sofia Loren - cred si eu).
Oricum, Excelsior Milano imi promite pe site-ul oficial un colt permanent dedicat lui Blahnik ... acum trebuie sa aflu daca accesul este "free of charge", caci nu ma mai suprinde nimic in Milano. (Upsi, se pare ca acest colt magic era deschis inca din Septembrie 2012 ... mda....)
Din pacate nu avem poze originale si proprii pentru a va oferi cu noua colectie Blahnik ... si intr-adevar fashion-bloggeri sunt multi, dar asta ne place, caci putem afla mai multe despre noua colectie de papuci Blahnik de la ei si nu numai....

Pana una-alta va dorim un inceput de primavara insorit, fericit si plin de zambete!

D'ale noastre ...

Deunazi am auzit la radio cum mancarea/gatitul este din nou in trend sau "It's trending" cum se manifesta unele mai faimoase blogge-rite, din simplul motiv ca suntem in mega criza economica ( ... never ending story...). Ciudata asociere, nu-i asa? Explicatia data: necesitatea de a re-inventa intreaga noastra viata cotidiana in concordanta cu actualele vremi/crize;  si astfel totul incepe de la bucatarie: retete economice dar delicioase, cheia unei economii in bucatarie. Probabil de aceea ne-am dat la fund in ultimele luni, incercand sa reinventam paleta gastronomica personala ... sau intreaga garderoba personala, caci prima actiune intotdeauna are un impact direct si dramatic asupra celei de a doua. 

Unde vreau sa ajung? :D ... la un tort (special home made) de Ciocolata si caramel sarat cu o lumanare infipta in el care urla din rasputeri: LA MULTI ANI, ANA !!!!  ... un an cat mai bogat in outfit-uri de impartasit pe blog, soare, distractie, retete apetisante (non-calorice), prieteni de treaba .... si lista poate continua cu Bahamas, bikini, decapotabile, papuci fara numar ... etc etc etc. 

La multi ani !!! :) 

Little Doc.

Cand Arta Contemporana intalneste Moda ... (I)

"Let Us Imagine, as hard as it can be, Botticelli's Venus coming out of the water to go home and take a shower, or even sitting at a table, eating pizza."... si cam asa incepea prezentarea expozitiei fotografului Juergen Teller de la Palazzo Reale (Milano, evident), unde, dupa 2 pasi in cadrul expozitiei am constatat ca in viziunea lui Teller, Venus contemporana a lu' Botticelli nu este nimeni alta decat Vivi (Vivienne Westwood). Un prim instinct in fata acestor imagini a fost acela de a-mi ascunde capul ca un strut pudic in pliantul expozitiei unde am dat de urmatoarea explicatie ... 

"He simply seeks to show the normality of everything and every subject, as if they were naked, someway in a very literal way.[..] Vivienne Westwood's nudity appears disconcerting, much like a painting by Rubens, Goya or Coubert." (Francesco Bonami, Juergen Teller 'The Girl with the Broken Nose', Palazzo Reale - Milano). 

Nu stiu ce parere aveti voi, dar eu am inrosit de cata 'nuditate literala' am intalnit intr-un ambient de palat urban nobiliar. M-am simtit oarecum in 'Eyes Wide Shut' al lui Kubrick. 

Insa, ceea ce am observat in toamna aceasta la Milano este interferenta intre lumea artei contemporane si cea a modei (pe care unii tot arta contemporana o considera). Primul exemplu a fost descoperit intamplator in cadrul acestei expozitii fotografice, iar un al doilea(descoperit tot din intamplare), pentru unii sau altii la fel de socant, este vitrina Louis Vitton care prezinta tentaculele cu semnatura artistei japoneze Yayoi Kusama.  Dar despre aceasta, in episodul urmator ... 

Pana una alta avem o pereche de cizme de vanzare, aproape noi. :D 

Little doc.

PS: ...interventia alla graffiti- proprietate personala. :)

How to dress (like) an architect ...

Acum ceva ani m-am distrat la nebunie cand mi-a picat in maini un video (Youtube) intitulat 'How to dress like an architect ...' unde un nene, banuim arhitect evident, prezenta cateva indicii despre outfitul unui arhitect. Iar majoritatea accesoriilor care le evidentia ca un 'must have' din dotarea unui arhitect, spre surprinderea mea, le aveam: ochelarii, moleskin-ul negru, creioanele - fara numar si raspandite peste tot, geanta purtata in diagonala ... mai putin chelia. Si da, asa este, majoritatii le place negrul ..... aici as avea cel putin 4/5 teorii de ce unora (architecti) le place negrul, dar ma abtin caci v-as plictisi cu desavarsire. In schimb ce am observat intr-o singura zi, intr-un loc invadat de arhitecti (iesea fum de cati arhitecti erau pe metru patrat la Bienala de la Venetia), este un alt accesoriu obligatoriu din tinuta 'de arhitect' - esarfa. 

Esarfa viu colorata peste 'uniforma in negru', esarfa si ea camuflata in negru, esarfa mare multifunctionala, esarfa mica cu bulinute, esarfa in toate manifestarile ei ... :) 

Totusi, sincer, nu cred ca exista un tipar care poate defini 'uniforma de arhitect' sau ma insel? Sugestii, opinii? 

Little doc.

...si cum arhitectilor le plac texturile ...

THE YEAR OF THE...

Pentru ca asa sunt eu enigmatica si plina de mister v-am lasat sa asteptati cate secunde va ia sa cititi titlul si sa treceti de prima propozitie ca sa aflati ca .... anul nuntilor s-a sfarsit. Cel putin pentru mine. Dupa  sfarsitul de saptamana ce tocmai a trecut si in care am avut 2!! am spus amandoi ( eu si Big Doc.) ca e stop joc in domeniul asta cel putin pana anul viitor in mai. Dupa 8 nunti si peste 10000 de RON ne-am gandit ca e timpul sa ne refacem fortele si buzunarele prin care sufla crivatul. Sa nu va ganditi sa ne invitati la nunta ca trebuieste sa va refuzam politicos. Ca sa intelegeti cat de serioasa sunt in afirmatii, aflati ca nici perspectiva crearii unui outfit nu ma mai incanta. Tot ce vreau e sa "vegetez" in vagauna noastra de birou si la sfarsit de saptamana sa fim un cuplu plictisitor si batranicios care sta in pat la televizor cat e ziua de lunga. Am pretentia ca ne-am castigat acest drept. Totusi o sa fac o recapitulatie a  fabuloaselor outfit-uri in care mi-am inghesuit faptura ca sa aveti dovada ca nu am spus un numar din burta. Apoi mai jos aveti inca doua perechi de pantofiori, poate ca ne ajutati sa isi gaseasca stapana.

YES!!!! I do repeat outfits!!! Pe criza asta cine nu face asa? Nu ca as avea cine stie ce rohii de gala ( nici macar festive dupa parerea lui Muti) dar cum sunt un micro intreprinzator, reciclarea e un cuvant de baza in vocabularul buzunarului meu ( atata timp cat nu sunt chiar aceeasi oameni la cele doua nunti).

Acum sa trecem la shopping:

Material: 100% piele interior, exterior, talpa
Dimensiuni: scrie nr. 37 cu dimensiunile - lungime talpa 24,4cm, inaltime toc 7cm
Stare: noi fara eticheta, niciodata purtati.
Pret: 150 ron

Material : 100% piele interior, exterior, talpa
Dimensiuni: scrie 8 si 1/2, cu dimensiunile - talpa 27cm, toc 6,3cm
Stare: foarte buna, semne de purtare ( BroksBrothers)
Pret: 80 ron

SCHOOL IS BACK IN TOWN

Pe cand ma obisnuisem cu orasul golit de tineret studios si ma bucuram eu mai abitir ca e relativ usor de inaintat prin jungla automobilistica, iata ca a si venit septembrie cu ziua lui de 15 luni, zi plina de prichindei scoliti si parinti stresati. Am reusit sa evit vreo 3 tamponari cu mame soferite a caror atentie distributiva nu se rasfrangea si asupra sofatului ( lasa ca o sa vad eu cand voi avea puradei) si am ajuns la locul nostru de veci, biroul, unde sufar in fiecare zi la sfarsitul orelor de lucru ca iar nu am ajuns sa  postez nimic. Cred ca trebuie sa accept si lucrul asta despre mine si despre noi ( intra si Little Doc. aici) : nu avem destul timp, destula vointa si destula odihna in oase sa ne ocupam regulat de blog. But anywhoo, incepusem cu introducere despre scoala pentru ca mai jos o sa postez o serie de pantofi potriviti pentru toamna si doamne profesoare cool, sau domnisoare studioase.

1. Classy black beauty

Material: 100% piele - interior , exterior, talpa
Dimensiuni: nr.8, cu dimensiunile - lungime talpa = 26cm, inaltime toc = 8,7cm
Stare: noi fara eticheta, impecabili dupa cum se vede si pe talpa de piele.
Pret: 150 lei

2. Oxford savvy

Material : 100% piele interior si exterior
Dimensiuni: nr. 7UK, cu dimensiunile lungime talpa = 26,5cm, inaltime toc = 9,7cm
Stare: noi cu eticheta pe talpa si dovada de piele.
Pret : 170 lei

LAZY SUMMER ...

Episodul 4 ... de prin vecini ...

Toata vara m-am amagit ca macar daca week-end-urile le transform in vacanta, atunci imi voi recapata treptat puterile, si mai ales cheful de munca. Zis si facut: un week-end la pr(i)eteni, un week-end cu familia si un week-end cu pretenu' la Budapest caci doar nu-l puteam neglija. 

Prima oara cand mi-a propus Budapesta am zis: neaaaah! ... dar asta pana am ajuns sa ma plimb prin fata Operei, a bisericii Sf. Stefan, pana am intrat la inmuiat in termele lor faimoase sau pana cand din disperare (... din disperarea basicilor din talpa) am luat vaporasul sa ma dau pe Dunare in sus si in jos. Plus ca am mai dat si de o sarbatoare nationala, cu targ de mestesuguri unde toti de la mic la mare nu se rusinau sa se imbrace in costume traditionale si sa-si poarte steguletul in piept si nimeni nu se uita urat/ciudat la ei. Ci din contra sa ai pe tine ceva element traditional, chiar si in varianta moderna, era un semn de mandrie (se poarta etno, ma gandeam eu !!)... pana si mie imi venea sa ma imbrac cu primele poale infoiate care le vedeam si sa-mi impletesc parul in mii de codite. As fi plecat de acolo cu muuuuuulte cizme, rochite si laibere brodate frumos, numai ca evident bugetul m-a limitat la cativa cercei. Cam atat mi-am permis ... si nu puteam sa nu vi-i arat.  :D 

Intr-adevar, dupa 3 zile la Budapesta am plecat incarcata cu elan muncitoresc, inspiratie in creier, chef de a-mi dona jumatatea de dulap care nu port si cate si mai cate ... si ma intreb, asa oarecum retoric, oare de ce dupa 3 zile de Bucuresti ma intorc stoarsa de puteri, nervoasa, agitata si cu chef de sange ?!? (No ofence pt. cei care locuiesc pe acele meleaguri).

Little doc.

BREAKING THE ICE

Va povesteam mai demult ca imi doresc sa ma teleportez la Bucuresti pentru ca acolo era singurul loc din tara unde exista un H&M. Imi blestemam soarta de provincial:) si voi ma consolati ca se prea poate sa mi se materializeze in curand dorinta chiar la mine in oras. A venit si vremea aceea si pentru ca am suparat ceva putere supranaturala cu lamentarile mele s-a pogorat asupra mea BLESTEMUL : de cate ori am intrat in noul magazin H&M am iesit cu mana goala. De fiecare data timp de aproape un an ( recunosc ca nu au fost multe dati din cauza ca nu prea frecventez mall-ul) ma miorlaiam pe langa Big Doc. " Haiiiiiiii sa mergem la H&Mmmmmmmm" chiar inainte sa iesim . De fiecare data ieseam dezamagita, hainele erau inghesuite pe bara la maxim (stilul de expunere e si dincolo dar nu parea sa ma deranjeze acolo) nu gaseam numarul meu, coada la cabine era interminabila, materialele de calitate mi se pareau prea scumpe, etc. Scopul acestei interminabile plangeri e sa ma bucur impreuna cu voi caci pentru prima data de cand s-a deschis magazinul am iesit cu ceva si am mai lasat cu inima grea inca ceva inauntru. I am freeee!!!! Blestemul s-a ridicat.....acum nu mai trebuie decat sa imi iau a doua slujba ca sa pot sa fac vizite regulate si in viitorul magazin H&M ce se va deschide in curand in celalt mall din minunatia asta de oras.

Episodul 3

Daca va plictisiti prin locurile voastre de bastina si mai si posedati o masina (nu in sensul de " u need an exorcism") va propun sa dati o fuga de o zi, doua pana la Tragu Mures sa va lasati vreo 3 randuri de piele in saunele din spa-urile ce se pare ca infloresc acolo. Noi am incercat relaxarea cu degetul la hotel Business, unde in afara de un jacuzzi bolnav totul a fost perfect. Pielea mea e mai sensibila decat un eschimos in plin desert si cu toate astea s-a bucurat sa incerce toate gradele si felurile de caldura posibile, dupa care se arunca linistita in bazinul cu bule si tavan transparent. Pielea, caci eu stateam calma pe terasa la o portie de stringli spriksy ( crispy strips pentru cunoscatori). Puteti lua masa la restaurantul ce traverseaza drumul pe desupra acestuia din urma si o sa va simtiti ca intr-un film american din anii 80 cu extraterestii si pusti curiosi, sau puteti incerca celalt spa despre care am auzit ca e mai mare, la hotel President. Your choice.

LAZY SUMMER ...

In ultimul timp m-a apucat asa o pasa ca incep sa scriu cate ceva, nu ma mai satur sa ma disec si se ingroasa gluma pana ajunge la sute de cuvinte. M-am gandit sa va las sa mai respirati si sa cititi ceva scurt si la obiect.
Daca Little Doc. ne-a facut super pofta cu orasele ei darapanate si plajele supra aglomerate unde nu ne-am duce nici daca ar fi ultimul loc liber ( a se citi americaneste " free" ) din lumea asta (:))) joking obviously), m-am gandit sa ne dam si noi mari cu plaiuri mioritice, picioare de plai si guri de rai. Behold Coltesti!!!!! Un loc tinut secret pana in ultimii doi ani, frate mai putin vestit al localitatii Rametea, unde a adormit secuiul uitand sa se trezeasca si unde se ascunde o comoara de conac ( arhitectii din noi inca nu s-au pronuntat care parte din el e veritabil veche) unde poti manca ca Obelix, poti dormi ca Frumoasa si esti servit ca Ludovic de niste oameni in adevaratul sens al cuvantului. M-am gandit sa va povestesc si voua despre el desi sincer nu as vrea sa il fac prea popular pentru ca si asa sunt weekend-uri cand se imbulzeste lumea ca la ursul laudat. Plus ca it has my old name, Szekely, care insemna Secui si IT IS MINE!!! - asta si castelul de la Hunedoara.
Mai jos imagini graitoare si niste cotofaneala ( me me me!!)


Episodul 2

Conacul Secuiesc si lacul de langa, in spatele nostru bucata din secuiul adormit.

Imagini din interiorul conacului si cea mai frumoasa clanta din Rametea.Oare e ciudat ca imi doresc un pat asa de plin cu perne?

Cetatea Trascaului, secuiul in toata intinderea lui si Mighty Me in pantalonii scurti ai lui Big Doc.
Nu posed in dotarea garderobei haine prea sport si culmea nici o pereche de pantaloni scurti.

LAZY SUMMER ...

10% din oameni sunt cei mai buni la ceva, exceleaza intr-un domeniu, sunt varfuri intr-o statistica. Restul de 90% nu o sa-l mai subimpart caci s-ar putea sa aruncati in mine si cu altceva decat cu rosii uscate la soare, dar o sa mentionez ca eu fac parte din cei 90% si anume din procentele acelea obisnuite, " mediocre" dupa cum spunea profa mea de franceza din scoala primara. Nu stiu cand a devenit " mediocru" un cuvant urat cu iz de injuratura, dar eu ma refer la intelesul sau primar si anume " mijloc, potrivit, care nu iese din comun" ci se afla intre doua limite. Cand am primit inapoi lucrarea aia cu un 6 mare rosu si apelativul mediocru, nu stiam ca o sa ma impac cu caracterizarea asta vreodata :))). Dar acum dupa 20 de ani de la incidentul respectiv, am ajuns la concluzia ca nici nu e asa rau sa accepti despre tine niste adevaruri. Cum ar fi ca nu stralucesc la nimic in special ci licaresc usor la majoritatea lucrurilor si asta ma ajuta sa traiesc mai mult decat bine, chiar fericita as putea spune. Cine se zbate mai mult in mine sunt probabil ambitia si orgoliul din care am primit cu cateva sute de grame mai mult. 

Trecand in nucleul istoriei si peste o introducere ce poate parea depresiva pentru unii( va asigur ca nu e defel), vroiam sa va explic ca desi mi-as dori sa stralucesc in domeniul petrecerii placute a timpului liber intr-o cantitate imensa, nu reusesc decat sa traiesc cu mici escapade si visat mereu cu ochii largi, atintiti in calculator. De cand ma cunosc imi doresc sa traiesc intr-o perpetua vacanta, sa umlu teleleu, sa vad mereu locuri noi si interesante, dar sfarsesc mai mereu ( si din cauza unei doze de comoditate) sa imi promit ca anul viitor o sa imi implinesc vrerea.

Little Doc. isi doreste si ea cam acelasi lucru; dupa spusele ei : "nu am chef de munca, nu reusesc sa ma concentrez si nu ma pot gandi decat la faptul ca vreau acolo!! ", asa ca, presupunand ca si voi visati sa plecati macar in escapade de weekend, vroiam sa va sugeram cateva locuri pe care noi le consideram de neratat, intr-un nou mini serial.  Le-am vizitat si noi la randul nostru si vi le recomandam.

Episodul 1

Sorrento (intre Napoli si Amalfi)

Sorrento  - singurul loc de plaja publica, adica gratis.

Sorrento. Comert pitoresc

Street fashion & Milano

 << Mergi la Milano? ... aaaa, pai tu mergi la shopping!>> (sau) << ... ooo, mergi in capitala modei!>> ... replici tipice pe care le primeam in momentul in care pomeneam/(sau) pomenesc de Milano. Nu stiu de ce instant ma rusinam si ma fastaceam.  Poate pentru ca la foarte scurt timp de stat acolo mi-am dat seama ca nu ma identificam cu ideea de 'fashion' specific Milano-ului. Ideea mea de Milano, orasul fashion-chic al stilului de pe strada provenea, probabil, din ceea ce urmaream pe Sartorialist ... si mare mi-a fost surprinderea sa descopar ca nu gasesti chiar la colt de strada lume imbracata  'interesant', original, nu copiat la indigo, ci cu personalitate.
... Iar in momentul in care am dat de o persoana care iesea in evidenta prin acel ceva care nu se foarte incadra in peisajul fashion al orasului, mi-am zis ca probabil nu m-am invartit eu pana in acel moment in cercurile pretabile 'street fashion'. Asadar, v-o prezint pe Eugenia:  analist media, pasionata de literatura si citit, care mai nou a intrat in clubul pasionatilor de D&D (dungeons &dragons) lucru pardonabil caci de fiecare data cand ne vedem la o poveste sau o inghetata (ori ambele de-o data) are un accesoriu, un item vestimentar pe care i l-as fura instant. :D
Cum nu am reusit sa ne intalnim pentru un shooting (ca sa folosesc vocabularul de balta) ceea ce mi-ar place pe viitor sa se intample, am rugat-o sa aleaga 3 elemente din garderoba sa pe care le-ar folosi in caz de participare la un eveniment fashion. Si uite ce a iesit:
1. gulerul - declarat ca accesoriul "the one" sau fetiche.
2. little red dress, pentru a o mai scoate din monotonia alora (a se intelege rochite) mici si negre.
3. posete realizate artizanal, in cazul de fata in Maroc.
Apoi interogata de unde isi procura piesele vestimentare a iesit la iveala un mic detaliu, insesizabil cu ochiul liber, dar care poate explica multe: a trait la Paris o buna bucata de vreme si foarte mare parte din garderoba provine din pietele vintage de pe cheile Senei..... buuuuun! de aia nu se incadra complet in imaginea 'fashion-elegant' a Milano-ului ... (mi-am zis eu).
Apoi am intrebat-o, pentru ca totusi nu mai traieste la Paris, in Milano cum se descurca? Raspunsul a venit simplu: si in acest caz sursa sunt pietele vintage de haine, insa cu deosebirea ca in Milano totul costa al naibii de mult datorita etichetei de vintage, de unde necesitatea de a avea rabdare cand sapi in mormanul de vechituri.
Concluzia, daca se poate trage una ... este greu sa intalnesti lume cu un stil personal-fashion sub sintagma 'street fashion' nu doar la noi ci si la ei (aka. italieni, aka. Milano). Daca vreti shopping, nu va sfatuiesc strazile consacrate precum Buenos Aires sau via Torino din Milano caci veti trai o mare dezamagire. In schimb daca va tine pormoneul si vanati piese vestimentare mai special &vintage v-as putea sugera cateva locuri extrem de interesante ... despre care as vrea sa va vorbesc intr-un post ulterior. :)
Little doc.

RANDOM

De cand am inceput sa imi descarc "talentele" scriitoricesti pe voi am intrat in tagma oamenilor care vorbesc cu ei insisi ( in gand deocamdata, cand eram mai mica si cu voce tare) ca si cand ar relata celor din jur sau apropiatilor ce li se intampla sau pur si simplu ce cred ei despre ziua care li se desfasoara in fata. De aceea ma trezesc de multe ori ca imi relatez in termeni de postare o gramada de nimicuri ca si cum vi le-as scrie voua daca as avea mai multa vana organizatorica si un dram de vointa. In seara asta am zis gata!!! Toate istorioarele care mi-au defilat prin cap saptamana asta le desert ( nu prajitura si nici pamantul arid) / vars pe tastatura ca si asa nu e nimic interesant la televizor. So here goes nothing....
1. Saptamana a inceput mizerabil pentru ca puiuletzul meu mare si negru, Walkir ( Sweet Walkiky), a murit. Pentru cine nu ma cunoaste o sa clarific ca de cand eram un inceput de adolescenta plictisitoare mi-au placut cainii mari si negri, in special Rottweiler. Inainte sa incepeti sa va derulati stirile de la ora cinci in cap o sa sustin urmatoarea idee - cainii sunt ce face stapanul din ei, nu niste masini programate genetic sa se poarte intr-un anumit fel in functie de marime. De exemplu Walkir nu a muscat sau latrat pe nimeni strain care a intrat la el in curte in toti cei 8 ani de viata ( acum pot sa il fac de rusinica), placerea lui suprema era sa te miroasa si sa se gudure sa vada daca te joci cu el, oricine ai fi. Celalalt exemplu e Herkules, primul meu pui dodolot si negru cu pete de foc si ura nestavilita pentru matze, mai rece cu strainii dar care simtea cand eram necajita si venea sa isi puna botul pe genunchii mei ca poate poate imi trece si iesim la plimbare. E incredibil cum te legi de un caine si ce mult inseamna sa iti petreci timpul cu cineva care te iubeste neconditionat (cel mai mare cliseu despre animale dar nu mai putin adevarat). RIP little Walky.
Am inceput trist dar sper sa imi revin pe parcurs caci stiu ca ma preferati cu o lingura de ironie.
2. Mi-am facut abonament PE UN AN!!! la piscina Politehnicii si culmea am si reusit sa ma duc de doua ori. Nu o sa va spun cu ce suma pentru ca o sa faceti spume verzi de invidie ( 200 de lei) dar o sa va spun ca fericirea mi -sa intamplat pentru ca Big Doc. lucreaza in castelul lui Kafka...aaa...in facultatea de arhitectura si alte stiinte nefolositoare romanilor. Eu detin titlul de apartinator si numele de Paul Mihai pe legitimatia trasa in tipla ca sa nu se degradeze poza subsemnatei. Din fericire nu ma intraba nimeni de ce am nume masculin dara daca se gaseste un curios am exersat cea mai suava voce de culturist cu care sa il lamuresc ca imi strang bani pentru operatia de schimbare de sex. Imi lipsesc doar toti.
3. Azi m-am simtit ca in filmele americare datorita "Vrajitorului din Oz" care isi vindea marfa direct din masina cu numere rosii parcata legal in centru orasului ( e o bila alba la cat de greu se gasesc locuri de parcare) unor pusti cam zanatici care nu depaseau venerabila varsta de 17 ani. Se prea poate sa ma fi inselat si in pungutele care le inmana domnul cofetar sa fi fost zahar pudra de o puritate desavarsita pentru elevii unei scoli gastronomice cu cordon albastru. Marturisesc ca mi se intampla prima oara sa vad asa ceva, mie cea care am crescut intr-o bula cristalina ce se numeste Deva spre deosebire de Big Doc. care s-a inaltat in Turda, un fel de Detroit mai mic si cu mai putini rapperi. Prima oara cand ma intorceam de la cumparat smantana am fost fascinata de cat de pe fata se intampla scena de film, dupa care cand incercam sa ocolesc masina serviciului de ridicari auto si am mai vazut doi clienti satisfacuti m-am intrebat ce ar trebui sa fac... Ce faci intr-o astfel de situatie?
4. S-a intors Little Doc in Romania!!!!!!!!!!! In vacanta :(((( doar. I-am auzit glasciorul and stuff si in weekend ma zvarlu pana la ea sa ii vad si obrajorii. O sa ii transmit pupaciuni de la voi ( whoever you are).
5. Ca sa inchei apoteotic saptamana, duminica am o nunta casual:))) si ma zbat intre outfit-uri. Sa ma duc mini si cu print de animal sau maxi si cu print de gheisa, or better yet ...cotofana like si cu multe paiete lucitoare? You tell me.
Asa va trebuie daca nu e nimic la televizor ....

Lupule ce limba mare aveai :(((

LAZY WEEK

S-ar parea ca pe masura ce vara si-a intrat in drepturi, si orasul s-a golit de studenti, elevi ( trimisi la tara la bunici sau in tabere) si o parte din oamenii muncii ( cei norocosi cu concedii la activ) cheful meu de munca s-a diminuat din ce in ce mai mult. Asa ca atunci cand mi s-a stricat calculatorul o parte din mine s-a simtit libera ca pasarea cerului. Partea iresponsabila evident, pentru ca m-a durut pana in inima portofelului reparatia si pentru ca fara obiectul cu care imi petrec trei sferturi din viata m-am simtit in deriva si sevraj. Am tot incercat sa imi gasesc preocupari, sa imi rezolv lucruri amanate cu veacurile si taiatul de pe lista m-a facut sa ma simt mai usoara. Ideea e ca saptamana asta lenea mi s-a cuibarit in oase si tot ce am facut a durat de trei ori timpul obisnuit. Plus ca jumatate de blog e la la Napoli LA MARE!!! Sper sa te prajesti Little Doc. ... treaca de la mine ... sa te si simti bine.
Acum sa continuam cu masuta Ludovico-fantastica. Ramasesem la partea in care era goala si vulnerabila
- urmatorul pas e sa te gandesti cu ce ai vrea sa ungi lemnul sa ii mai inchizi porii sau sa ii hidratezi pielea
 ( in punctul acesta poti fi restaurator serios si sa o pictezi la fel cum era dupa care sa o dai cu "shell lac"- gandacii...remember? ) Cel mai bine ar fi sa ii dai cu un ulei natural. Daca cunosti doar cel de in sicativat care inegreste lemnul, atunci cel mai probabil te orientezi spre ceva chimic dar transparent cum ar fi impregnantul cerat;
- iti petreci jumatate de zi in genunchi cu pensula intr-o mana si cu o carpa cu care stergi excesul in cealalta si la sfarsit lasi rezultatul la uscat;
- intre timp ar fi bine sa ai un Doc. pe langa tine ( orice marime) care sa se ocupe de facut sablon pentru taiat sticla de tablie, dupa care sa fugi la ceva sticlar de treaba care sa iti si taie materialul dupa curburile desenate de tine ( un mm in plus si sticla nu mai intra in fagasul ei normal);
- intelept ar fi si sa duci tablia astfel obtinuta la securizat, adica nu sa o asiguri la Tiriac Asigurari ci sa apelezi la un procedeu termic care intareste sticla la extrem;
- mai trebuie doar sa cumperi niste pioneze de plastic pe care le colorezi negre cu carioca ( de ce nu exista pioneze de genu negre din nascare ma depaseste) si pe care le implanti la aceeasi inaltime in bucatile de picior folosite de sprijin ( tablia din lemn are alta grosime decat cea de sticla).
AND VOILA!! Monsieur Ludovic ca ti-am restaurat si transformat masa. Sort of...

Inainte de finisarea finala am folosit-o la o sedinta foto pe care o puteti vedea in revista Igloo numarul de iulie-august.

Culoarea s-a mai inchis dupa tratare dar diferitele nuantari ale lemnului sunt inca foarte vizibile exact cum ne doream. Acum o folosim ca masuta de discutii in fantasticul birou.
Ca sa incheiem ca in thriller-ele americane: SE PREA POATE CA ROZATOARELE MICI SI TENACE, CARIILE, SA REVINA. Only time will tell.

LAZY DAY AT THE OFFICE

Ha!!! acum ca am intrat in subiect ( "acum"...adica cu vreo 2 saptamani in urma) ma puteti localiza cu exactitate de plus minus 2 m, in fiecare zi, la birou. Azi mi-e tare somn... si desi nu putem spune ca noi conducem biroul ( eu, Big Doc si Flo - personaj nou) ci biroul ne conduce pe noi, mai sunt zile in care ignoram cu inconstienta teancul virtual de lucru, ne intindem, cascam si pierdem vremea pe internet. Ati putea intreba de ce nu facem altceva decat sa stam in fata calculatorului si ar trebui sa va raspund cu sinceritate ca vinovatia are maini de culturist si ne tintuieste pe scaun chiar daca nu facem ce trebuieste. Plus ca afara e un cuptor incins...acum stiu cum se simte friptura de duminica. De exemplu azi rasfoiesc editia speciala Forbes Romania - Woman, 50 cele mai influente femei din Romania. U go girls!!! Nu stiu de ce articolul despre mine si Little Doc. nu a ajuns in editia printata :))))!!! De fapt ma gandesc ca nu vroiau sa le eclipsam pe pe alde Camelia Sucu, doamna Hohan si alte 48 distinse doamne si domnite. O mica doza de auto sarcasm, do not worry, revin in cateva randuri cu ego-ul obisnuit de cotofana.
I'm back!!! Pentru ca de nu stiu cand vroiam sa ma laud cu o pseudo restaurare a unei masute de care m-am indragostit la prima vedere, de fapt la a a doua pentru ca numai dupa ce am aprins lumina am vazut mai bine despre ce era vorba. Big Doc. a plasat-o in timp ca influente si stil la cca. 1760 cand se pare ca erau la moda masutele de salon venetiene Lodovic XV.

Prima si cea mai urgenta problema au fost cariile de care nu stiu daca am scapat intradevar pentru ca umbla vorba prin targ ca they are here to stay si ca o data infestat mobilierul nu mai scapi nici cu exorcizare. Eu le-a tratat cu injectii cu otrava in fiecare din cele 3794 de gaurici de 3 ori la interval de 7 zile ( dovada surprinsa mai jos), dupa care am spalat masa convingator cu Cif, prietenul gospodinelor ce vreau sa indeparteze 40 de ani de praf amestecat cu substante lipicioase de pe obiectele din jurul casei.

Ce am aflat in decursul epopeii mele de pseudorestaurator e ca daca speli  un obiect de mobilier din trecut cu insistenta, stratul de "shell lac", facut din gandaci dizolvati in acid, se va sterge si niciodata uniform. Nici o problema in principiu pentru ca rasina din gandacii astia minunati se gaseste la galeriile de arta, dar nu o poti tranti peste lemnul cu urme vechi din substanta descrisa mai sus.
Solutia a fost evident internetul si sfatul cuiva care a mai facut asta acasa.
Reteta succesului e dupa cum urmeaza:
- se ia una bucata masuta si se curata cu solutie de soda caustica... pe balcon...cu manusi lipite cu scoth de maneca bluzei de care nu mai ai nevoie...cu pensula ce se topeste mai repede decat poti tu distribui solutia. In final, dupa cateva ore toate straturile se dizolva si ramai cu lemnul gol golut cum la facut mamica lui tamplarul. Acum masa e nu chiar radioactiva dar cu siguranta acida, asa ca trebuie sa o neutralizezi cu apa si otet, dupa care o lasi sa se usuce si cateva zile mai tarziu incerci sa o inghesui in vana unde o mai speli o data ca nu ai avut destul otet in prima faza.
- evident lemnul e vechi, atacat de carii si violat de soda caustica, asa ca trebuie sa il slefuiesti de pe lume. Ceea ce faci cu unelte imprumutate si cu mult smirghel de cea mai fina granulatie. Umpli toata camera de zi cu praf de lemn dar esti fericit ca "picioarele de caprioara" sunt erotic de fine la atingere.

- incep sa iti vina idei ca doar esti persoana creatoare si oricum trebuie sa inlocuiesti tablia originala a mesei. Ce bine ar arata o tablie din sticla prin care sa vezi cartusul sculptat din centrul contravantuirii de la baza picioarelor. Unde mai pui ca ti se pare ca lemnul arata mai bine fara accentele aurii pe care mesterul initial le-a distribuit cu generozitate si gata esti urmas pe linie directa a lui Viollet-le-Duc. Ai indreptat perfectiune si esti deosebit de mandru.
Dar lemnul e poros si vechi si sticla e casanta asa ca more challenges lay ahead....
TO BE CONTINUED....

Dar avem si o rochie sa mearga cu evenimentul, azi poze maine detalii....

BILANT...KIND OF

La inceputul anului va povesteam despre lista mea de rezolutii pe anul acesta...acum trebuie sa rasfoiesc si eu pana la postarea aceea pentru ca nu imi aduc aminte multe dintre ele... dar una dintre ele era legata de gasirea unui birou ( inchiriat) unde sa ne mutam activitatea profesionala ce infestase camera de zi acasa. Povestea asta cu biroul trebuia sa v-o relatez mai de demult pentru ca e un fel de preambul la alte intamplaciuni care s-au intamplat si pe care nu vi le puteam povesti fara introducere.
" Fara deci"( da! urmaresc in continuare Robotzi) am inceput sa cautam asiduu loc de inchiriat dupa cum urmeaza: sa fie destul de mare pentru 3 birouri, sa aiba baie ( chiar si comuna cu alte birouri) sa avem loc de un minuscul oficiu, sa nu fie o carca de bani si de preferat sa avem unde parca masina. Mai erau si alte cerinte de ordin estetic dar alea nu le pot contura decat in explicatii mult prea elaborate pentru rezumatul in care ne aflam. Intocmai ca la piata de vechituri am fost uimiti peste masura de ce scot oamenii la inchiriat pentru birouri ( la locuinte nu imi pot da cu parerea), cele mai minuscule, insalubre, hidoase, supraevaluate lacase posibile. Then again se prea poate ca suntem noi prea coate goale si nu intelegem sa dam 312 euro pe 15mp cu baie si parcare ( daca prindem loc), nici 200 euroi pe 20 de mp care se dovedesc la masurat 12mp si mai si tii in brate o centrala termica si in nici un caz 220 de euro pe 22mp cu baie comuna pe cursiva, neincalzita si fara inchizatoare la usa. Pana la urma providenta ne-a venit in ajutor la propriu pentru ca parohia unitariana avea de inchiriat un fel de apartamento-garsoniera in centrul urbei, cu loc de parcare si la pret de sa te lingi pe degete. Uite asa ne-am mutat 12 ore din viata zilnic intr-o cladire interbelica, in spatele unui liceu, intre doua cluburi si cu geamurile spre o cresa populata de o societate de prichindei galagiosi si amuzanti. Daca treceti prin Cluj si va scapa tare sau muriti de sete ne gasiti in "spate la Sora" la punctul rosu de pe harta..daca veniti si cu un cadou de "casa noua" primiti si o cafea facuta de maestrul Big Doc. .
Behold barlogul...

SUMMER BOREDOM(NESS)

-  excentricitati din lumea de nu foarte departe - 
A venit caldura si o data cu ea dorinta de a ajunge pe plaja, cu labele de scafandru in picioare, ochelari pe ochi si da-i(!!) din brate printre valuri. Fiecare val de caldura imi aduce asa vag aminte de Ciresarii si nostalgia vacantelor in care aveam timp sa ma plictisesc. Halal viata, acum nu mai am nici vacanta.
In schimb, in metro, deunazi am gasit o chestie mistoc, fashion de-a dreptul: un stand cu mini-carti de citit in timp ce calatoresti cu metroul (evident), clasificate dupa numarul de opriri de care ai nevoie pentru a le citi. Ca tot romanul, am pus mana si am luat tot, tot, tot ce se putea lua, ba chiar din graba am si luat mai multe examplare din acelasi numar .... nu de alta, dar pe langa utilitatea lor culturala mai au si o grafica faina.
Asa ca sunt gata de vara: am papuci numai buni de plaja, am o droaie de nuvele interesante, e cald de ma sufoc ... vacanta e singura care se lasa asteptata.
Daca va intereseaza rochite lejere si vaporoase de vara puteti gasi aici, sau aici .... aici .... aici ... aici ... s.a.m.d. 
(Little.doc)

DESPRE MANCARE...SI ALTI DEMONI

De fapt doar despre mancare...
Daca generatia noastra are ceva din plin asta e mancarea. E de ajuns sa ti se intample nenorocirea sa bati un supermarket in preajma vreunei sarbatori, sau zi de concediu, ca nervii iti vor fi intinsi la maxim de cozile interminabile, de carucioarele care scartaie sub greutatea proviziilor si de lipsa unicului produs pentru care te-ai nimerit acolo. Nu o sa elaborez frica aceasta postdecembrista a romanilor ca apocalipsa o sa-i prinda exact in ziua in care e inchisa alimentara ci vreau sa o cotesc spre importanta pe care o are mancarea, cu precadere cea buna, in viata noastra cea de zi cu zi. Nu e prima oara cand scriu despre, nici prima data cand scriu despre cat de gurmanda sunt, dar de data asta Little Doc. poarta intreaga vina. Dupa postul cu micile imbucaturi din paradis, m-am simtit lezata in orgoliul meu de bucatar ( am incercat sa fac macarons si a iesit un dezastru curgator) si am hotarat ca e timpul sa va lovesc cu dovezi ale escapadelor mele culinare. Ale mele si ale lui Big Doc. care de curand a primit titlul de Bucatar de Mic Dejun. Ma gandesc sa ii si acord Medalia de Onoare pentru ca stie sa aleaga retete ce creaza dependenta si in plus m-a si numit ajutor de bucatar( nepotismul e in floare in familia noastra). Problema mea e ca tind sa transform retetele dupa bunul meu plac ca doar cu siguranta eu am mai multa experienta decat bucatarii ce le-au plamadit si in bucataria mea eu sunt seful...cateodata. De aceea daca vreti retete nu va pot ajuta decat cel mult cu niste cuvinte cheie dupa care sa cautati pe atorputernicul Google ( rapid pana nu o sa trebuiasca sa platim cautarile).
Azi nu va vand nimic asa ca sit back and enjoy / criticati-ne pentru cat de imprastiat lucram.

La deserturi nu ne prea pricepem , de aceea trebuie sa dam o fuga la Milano, sa o sechestram pe Monica bucatareasa si in schimbul libertatii sa ne invete sa facem macarons, desertul preferat al blogger-itelor de pretutindeni.
Acum aveti voie sa aruncati cu rosii ( doar uscate la soare).

SE POARTA PORTOCALIUL ...( ? )

Cica la interviuri (de job), in prima faza cand incearca sa-si dea seama daca au de-a face cu un lunatic sau nu, te intreaba si care este culoarea preferata in acel moment. Sincer, intotdeauna am urat aceasta intrebare si mai ales in acest moment al vietii, nu as stii ce sa raspund exact: ...hm.... poate verde, poate albastru, sau mai bine zis combinatia verde-albastru; catodata culorile de pamant, iar alta data combinatia rosu-verde. Cred ca intotdeauna m-au fascinat posibilele combinatii de culori si nu doar o culoare in sine. Dar am observat un lucru: daca imi lipseste ceva din garderoba ca si gama cromatica, atunci culoarea aia este portocaliul. Asta, pana cand mi-au cazut sub ochi respectivii balerini cu portocaliu neon pe ei, portocaliu care sincer m-a determinat pe loc sa-i iau. Apoi, privind pozele experientei pariziene am observat ca aproape totul este dominat cromatic de portocaliu, si nu singur ci in combinatia albatru-portocaliu: fie ca domina unul sau altul, dar se regaseau peste tot, de la afisul expozitiei Matisse, la iile desenate de el, peisajul urban ... papuci ... peste tot am vazut numai portocaliu-albastru/albastru-portocaliu. 

Deci, se (chiar) poarta portocaliul ? (Little Doc.)

Nunti, Macarons &Feathers ...

Arata delicios, nu-i asa ? :D ... Nu ma puteam abtine in a nu impartasi cu voi acesti macarons deliciosi de altfel gatiti de specialista in restaurare si bucatarie, Monica - ideala combinatie din punctul nostru de vedere - si de la care trebuie sa luam lectii la capitolul macarons pufosi cu crema de gorgonzola, jeleu de otet balsamic si capsuni. V-am dat pe spate? caci pe mine cu siguranta m-au dat de la prima imbucatura ... ;))  In timp ce asistam la 'nasterea' lor, visam cu ochii deschisi la o rochita pe crinolina din macarons pastel, insirati frumos unul langa altul ... hm, ar fi probabil cel mai original outfit de nunta (sau nu?). Totusi, daca din plictiseala incepi sa-i elimini unul cate unul - devorandu-i(!!) - si daca mai intervin si apropiatii,  banuiesc ca ar trebui sa existe un plan B de outfit. 

Ce ziceti, un Charleston roz s-ar potrivi pentru a ramane in aceeasi gama cromatica ? De altfel, modelul a fost probat si apreciat din plin  la o nunta acum cativa ani (asa m-au mintit cel putin ;)) ). Insa, rochita pusa la vanzare este sora ei geamana nou-nouta. 

Rochita Funky Charleston

Material: polyester

Dimensiuni: scrie 42, noi am zice L

Stare: noua cu eticheta (GESTUZ)

Pret: 60 ron   (inloc de 75 initial)

Va intereseaza un accesoriu cu pene? Scrieti-ne! :)

Paris, amore mio ... !

De doi ani incoace, urmarind The Sartorialist, incerc sa identific locurile din Milano si mai ales personajele fashion pe strada. Cei drept le mai gasesti pe ici pe colo, dar nu in cantitati asa de mari ca in Paris (!) ... acolo, ai impresia ca toate bloggeritele din lumea virtuala - de la cea mai freaky' la cea mai fancy -  au iesit la plimbare duminica in Centre Pompidou. Evident ca in acel moment aparatul meu foto nu mai avea baterie (scuza idioata si banala) ... asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvantul meu de Little Doc. ^_^
Deci, am inceput sa ma intreb daca intr-adevar Milano isi merita sintagma de 'capitala a modei', cu care de altfel se umfla in pene, si daca nu cumva este doar o fatada, ca majoritatea lucrurilor ce se intampla aici.
"Da, da...e usor din zis cand stai la Milano si nu pe plaiuri mioritice pline de glod" ... aud voci din ultima fila ... Din nou trebuie sa ma credeti pe cuvant - Parisul este capitala modei (cel putin in Europa) si asa se simte diferenta - de la cer la pamant - numai privind pe strazile oraselor.
Apoi daca ajungeti curand pe la Paris scrieti-ne sa va dam cateva tips-uri unde sa mancati in buricul targului, langa Notre Dame, faimoasa reteta beouf bourguignon (faimoasa pentru mine personal din filmul Julie&Julia ;)) ), sau o delicioasa rata intr-un restaurant al vrajitoarelor din cartierul artistilor, sau orice altceva intr-o fosta cantina muncitoreasca art nouveau de sfarsfit de secol XIX. Suntem pline de surprize. :)

Si ca sa continuam cu povestea papucilor pe blog, va (re)propunem o pereche de sandalute (tinand cont de marimea mega mica - 36) din piele, la pretul de 50 RON (+transport, indiferent de modalitatea de plata, tinand cont ca sunt fooooarte reduse). Deci, cine are un 36?

Marca: Blue Cox

Marimea: 36

Pret: 50 Ron (inloc de 70)

Material: barete colorate din piele, talpa banuim din ceva casant (plastic)

Stare: buna, purtate doar de cateva ori.

DE PROFESIE NUNTAS

Pentru ca ultimele doua postari s-au legat de nunti si participarea mea acolo e normal ca au inceput sa apara reactii ( din pacate nu de genul "ti s-a gasit verigheta"). Astazi de exemplu vorbeam cu o prietena care citise ultima postare si ma intreba daca mai merg la multe nunti...Ei bine da! Anul asta de exemplu ma mai asteapta in toamna aproximativ 3. Realitatea asta m-a impins sa rasfoiesc fisierul cu denumirea NUNTA, in care stau cuminti in ordine cronologica imagini de la toate nuntile la care am fost de cand am descoperit camera foto digitala. Am indraznit sa le si numar...sunt 25 incluzand-o pe cea la care am fost centrul atentiei ( aceea mi-a placut cel mai foarte tare pentru ca o cotofana doar asa se simte implinita). Nu imi dau seama daca e mult sau putin in cei aproximativ 10 ani scursi de la primul aparat Olympus, dar am tras o portie de zambet legata de amintirile trezite. Am desprins si cateva concluzii legate de personajul principal, moi evident:
- daca am dat 500 de lei din bursa mea muncita sa imi cumpar o pereche de pantofi Mihai Albu din Timisoara ( Clujul era prea "funeriu" atunci si nu se gasea nimic), atunci i-am purtat cu indarjire si cand mi s-au stricat i-am scris un mail domnului Albu sa ma plang. Am amortizat cheltuiala caci domnul designer mi i-a reparat si i-am mai luat la o tura de nunti.
- de-a lungul anilor am tot schimbat culoarea la par - rosu, apoi suvite mai indraznete - roz, verde, mov, blond. Nu mi-am schimbat naravul totusi.
- incet incet m-am rotunjit ca sa folosesc o versiune dragalasa. Metabolismul a incetinit, suferintele din dragoste s-au rarit si apoi au disparut complet, meniurile la nunti au devenit mai bogate, statul pe scaunul de birou o obisnuinta zilnica si uite asa m-am cepit ca Shrek ( tot e bine ca nu m-am inverzit).
- nu mi-au placut niciodata outfit-urile considerate "de nunta", dar pe masura ce trece timpul ma indrept din ce in ce mai des spre rochii lejere ( Muti nu le prea agreaza), pe care le-as purta si seara in oras. Ce nu s-a schimbat e preferinta pentru BLING!!! ce imi curge cu siguranta prin vene si dorinta de a purta o bijuterie fancy (Murano Glass Jewels si Raluca Buzura - my all time favorites)
- posibilitatile materiale au fost in continua fluctuatie dar ma bucur ca am ramas inventiva : cateodata rochia a rupt locul alta oara pantofii sau colierul au fost cireasa de pe portofel.
Cam astea ar fi concluziile, va atasez si un poster cu cateva mostre de outfituri de nunta (pe multe deja le-ati vazut) si poate mai observati voi alte patterns. Oricum fotografiatul outfit-urilor e ceva mai nou si nu pot sa produc 25 de dovezi de participare.

Ma gandesc ca v-ati saturat sa tot cititi de nunti asa ca va atasez si o poza cu balerini de mers in oras:)).

Detaliile le gasiti aici si pretul e redus evident : 75 lei