AM O INIMA DE COPIL

De vineri 3 incoace Clujul e cotropit de hoarde de cinemisti cu ocazia Tiff. Toate bune si frumoase, exceptand evident faptul ca eu nu apuc sa ma duc la film. Am fost in schimb la un maraton ROBOTZI , putiiin putiiin si a fost dulce ca o savarina. Recunosc sunt fan si nu o data am incorporat in conversatii replici preluate din intelepciunea animata gen:  apasaaaaaaa-l / su-geo ( nu e o greseala, e in roboato chinezo extraterestra) / sa vina pi.......leeeee ( nu pot sa fiu asa vulgara, decat live) si evident dulce ca o savarina, ori...da bine ( no) uite... Dar acolo in curtea muzeului de arta in marea de oameni stransi cu acelasi scop erau persoane care recitau mot a mot toate replicile...Asta da loialitate!

Dar ce imi place mie cel mai mult din Tiff e ca dau intamplator peste oameni faimosi : Tudor Giurgiu ne-a facut vreo 3 vizite la birou, Vlad Ivanov era si el la Robotzi, Dragos Bucur cu Dana plus tinerii din Maximia au trecut pe la standul fetelor mele cu sticla  ( langa casa Tauffer pana miercurea viitoare) si tot asa.  Eu ma entuziasmez si ma holbez la ei ca la extraterestii si mi se pare super fantastic ca vad oameni de la televizor in carne si oase, aproape ca imi vine sa bat din palme ca si atunci cand primesc dulciuri ( nu de la straini ca lectia aia am invatat-o de cand sunt mica). E ceva in ADN-ul nostru care ne rade atitudinea cool de pe moaca in situatii din astea? Sau sunt doar eu mai weird?