LA IARMAROC IN NEGRENI

In asta duminica ma gandeam ca in alta duminica am fost la Negreni la targ. Trebuieste evident sa va povestesc caci altfel nu imi dau pace vocile din cap. Dupa ce am vizitat Oser-ul din Cluj si am fost impresionata de multimea de nimicuri ce se poate vinde de catre populatie m-am gandit ca uimirea va fi proportional mai mare daca as vizita un iarmaroc de faima si intinderea Negreniului. Unde mai pui ca si " Fetele mele cu sticla " planuiau un stand acolo. Ne-am pregatit dara cu buna dispozitie ( in ciuda vremii plumburii) plus mere sa intram in atmosfera naturii roditoare, ne-am imbracat funky fresh sa ne portivim cu antichitatile si ne-am imbarcat in masina proprietate personala pentru rapiditate in transport. Drumul e absolut superb mai ales in vremuri tomnatice cand isi schimba padurea culoarea penajului. O data ajunsi acolo am aflat cu incantare ca localnicii, oameni descurcareti, si-au amenajat in gradini parcari pentru puhoiul de automobile contra sumei modice de 5 lei per zi. Targul , mai bine zis oraselul temporar, se intinde cam cat vezi cu ochii si cuprinzi cu imaginatia. Puzderie de oameni, vanzatori si cumparatori, fum ca pe campul de lupta de la miciurini si gratare, tarabe, marfa intinsa pe jos, antichitati incepand de la 100 de euro ciobul , Dacia de la Deagostini la dublu pret, blanuri luxoase pe pereti de cort, animalute din plastic Made in China, oameni din Sic in costume populare pe care le vreau!!!! ( doar ca nu dupa ce le-au purtat pana aproape de epuizare si s-au hotarat sa le vanda) si....cate si mai cate . Big Doc. spunea ca asteptarile dicteaza in mare masura nota pe care o dai unui eveniment si se pare ca am plecat la drum cu asteptarile gresite. Dupa mine urma sa aterizez in raiul comorilo interesante si pe care ti le poti permite, aduse de peste mari si tari de negustori din legende. Am aterizat in schimb in raiul lucrurilor pe care romanii ar trebui sa le doneze, arunce sau pur si simplu arda, in schimb le vand dupa care cheltuie banii pe o bere rece si un mic prajit in ulei.

Nu imi pare rau ca ne-am aruncat pana acolo, dar sa spunem ca mi-ar fi placut sa traiesc acum 100 de ani, poate la Ciucea si sa cumpar domeniul Goga inaintea domnului prim ministru.