marți, 23 august 2011

REVELATII 1

In urma cu ceva timp m-am hotarat sa vizitez capitala tarii noastre pentru ca sunt usor retard cand vine vorba de frumusetile autohtone. Bucurestiul l-am bifat intotdeuna pe fuga: o vizita de lucru la Ikea, doua de obligatie la sediul jupuitorilor de arhitecti ( pentru curiosi sediu OAR), alte doua vizite la diferite ambasade pe vremea cand eram indezirabili si oficial, cateva plecari cu avionul, doua nunti si cam atat. Din pacate vizitele scurte si agitate nu m-au ajutat sa apreciez locurile ori oamenii, asa ca atunci cand Big Doc. stationat momentan in capitala a lansat invitatia m-am framantat cateva zile si m-am decis sa iau in piept distanta plus caile ferate si sa transpir vreo 3 zile pe meleaguri sudice.
Am ajuns cu bine ( drumul cu cuseta ori vagonul de dormit trece incomparabil mai repede decat statul in fund) am fost recuperata cu succes din gara si timp de 3 zile am batut stradutele Bucurestiului. Nu o sa ma apuc sa va povestesc toate peripetiile ( desi ghidul de la Ateneu ar merita o mica descriere) dar o sa imi rezum impresia... imediat dupa posterul de mai jos:)))))


Pentru ca nu v-am plictisit demult cu o postare de outfit, va prezint imaginea unui puscarias, fost marinar, scapat in capitala la Capsa unde s-a indopat cu profiterol dupa care a gasit casa in care ar vrea sa salasluiasca. Tinuta integral No Name.
Acum cand credeati ca scapati...cele care sunteti din Bucuresti sa nu aruncati decat cu rosii uscate la soare. Nu pot sa am un sentiment perfect conturat despre orasul vostru, in sensul ca nu am mai vazut nici unde atatea locuri si arhitectura superbe si atata ruina la un loc. Big Doc. imi scotea cu greu capul dintre fiarele unui gard ca nu ma puteam satura de zgait la cate vreo casa, ori lacrimam ca vreau sa locuiesc acolo, ba nu... dincolo, dupa care nimeream in fata unei cladiri istorice, complet parasita, sufocata de cate un bloc asezat oblic fata de orice logica pamanteana si terminam prin a ma impiedica de un drot ascuns in praful starzii neterminate. Totusi cred ca pentru mucul de restaurator curios din mine Bucurestiul e Raiul pe pamant. Am concluzionat.

3 comentarii:

  1. :) super descriere!!! iar profiterolul ala e o nebunie! denimul si incaltarile traznet! bine si marinarul e in top :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e restaurantul satya, nu? tare mult mi-a placut acolo, including the food

    RăspundețiȘtergere
  3. @Mona- o dulcica ca de obicei:) Marinarul puscarias iti multumeste.
    @Vintaggeria - da e Casa Satya si trebuie sa recunosc ca desi am ajuns acolo impotriva stomacului meu care cerea crispy strips de la KFC, mi-a placut mancarea si mi s-a parut incredibil cat de mult a tinut senzatia de saturare. Abia daca imi era foame a doua zi dimineata dupa ce mancasem la ora 16 cu o zi inainte. Oricum locatia e o comoara ascunsa printre blocuri.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...