6. INA

Sa-i uram un calduros Bine ai venit, Inei!  .....  in randul concurentelor cu solutii mega ingenioase de depozitare a biju-urilor:


"cutiile" si piesele preferate: 

Bijuteriile sunt prima mea dragoste. Mi-au atras privirile de când mă ştiu, în copilărie fiind de multe ori primele detalii pe care le observam când mă întâlneam cu cineva ori mă uitam la vreo vitrină. Cu vremea, gândurile şi visele în care erau protagoniste s-au mai temperat, dar mi se mai întâmplă să mă surprind rămânând cu ochii pironiţi la vreun giuvaier ori schiţând diverse modele pe care mi le-aş dori.

De-a lungul timpului am avut nenumărate suporturi pentru depozitarea „comorilor”, începând cu o casetă de abanos lustruit pe care am primit-o când eram copil şi terminând cu banalul spătar al unui scaun de lemn pe care îmi plăcea să îmi atârn şiragurile de mărgele. De câteva luni sunt cumva într-un continuu provizorat. Cum îmi plac lucrurile simple, minimaliste şi mă deranjează să am la vedere obiecte prea multe şi prea diverse, m-am orientat pur şi simplu în funcţie de ce am avut la îndemână. Rezultatul se vede în imagine. În mod paradoxal, nucile de cocos m-au însoţit şi ele într-un fel sau altul de-a lungul vieţii, deşi nu mă fascinează nici pe departe în aceeaşi măsură. Îmi place parfumul discret pe care îl conservă cojile lor după consumarea conţinutului şi s-a întâmplat recent să cumpăr mai multe. Carcasele goale le-am folosit şi pe post de glastre pentru plante.

Cât despre bijuteriile preferate, îmi plac foarte mult cele din argint simplu sau cu pietre semipreţioase. Îmi este destul de greu să fac o clasificare strictă întrucât, în cazul multora dintre obiecte, în afara aspectului estetic, contează şi împrejurările în care le-am obţinut sau asocieriile de idei pe care le fac. Locul întâi este ocupat însă de setul din a treia imagine. Mi l-am cumpărat acum vreo câţiva ani, într-o seară de 1 decembrie, când ieşisem la plimbare, cu destui bani în buzunar, dar fără intenţia de a achiziţiona ceva. M-a fermecat cum l-am zărit şi am fost nespus de tristă acum vreun an când, în mod stupid, mi-am pierdut brăţara asortată.

Ina